1. Sinonime: mutra = fata, chipul; pana = condeiul; inculta = ignoranta, neinstruita, necultivata, stangace; imobila = stabila, neclintita.

2. Punctele de suspensie aflate la sfarsitul celui de al treilea vers al primei strofe indeamna la meditatie asupra superficialitatii societatii contemporane poetului, unde toti infatuatii poarta masti, incercand sa para altceva decat sunt.

3. Sens conotativ cu substantivele "foaie" si "paie": *Din cauza absentelor, tatal lui Gelu a intors foaia si nu-i mai da bani de buzunar. *Si in situatia aceasta s-a dovedit a fi un om de paie.

4. Expresii/ locutiuni cu substantivul "nas": a fi cu nasul pe sus; a-si lua nasul la purtare; a-i da peste nas; a da nas in nas cu cineva; a stramba din nas; a nu fi de nasul cuiva; a avea nas fin;

5. Motive romantice:

- motivul creatiei poetice ("Un vers incerc cu pana mea inculta", "condeiu-n mana tu mi-l pui cu sila")

- motivul amintirii ("albumul", "trecutele petreceri")

6. Inversiuni:  "in care toti pe sus isi poarta nasul"; "trecutele petreceri"

7. Metafora "pana mea inculta" din strofa a doua a poeziei sugereaza nesiguranta eului liric in procesul creatiei, lipsa de inspiratie cauzata de ipocrizia ostentativa a contemporanilor. Traind intr-o lume superficiala ("Bal mascat cu lume multa/ In care toti pe sus isi poarta nasul/ Disimulandu-si mutra, gandul, glasul…"), poetul incearca, timid si nesigur, sa se intoarca la valorile eterne si sa creeze arta.

8. Reluat in incipitul poeziei sub forma unei interogatii retorice, titlul "Albumul" ilustreaza un "Bal mascat cu lume multa/ In care toti pe sus isi poarta nasul". Societatea este alcatuita din personaje superficiale la care importante sunt aparentele, din caractere artificiale imortalizate in album. Eul liric ii priveste distant, ca si cand ar privi o fotografie, observandu-i cu superioritatea omului de geniu.

9. Trasaturi romantice:

- ironia romantica ("In care toti pe sus isi poarta nasul,/ Disimulandu-si mutra, gandul, glasul...")

- superioritatea omului de geniu aflat in antiteza cu societatea superficiala ("Privind in vrav prostia imobila".)

10. Incipitul poeziei este o interogatie retorica, incarcata de ironie si urmata de o explicatie plina de sarcasm despre lumea cuprinsa intr-un album cu fotografii. Societatea este vazuta ca un bal mascat, in care toti incearca sa-si ascunda, in spatele mastilor, adevarata fata si gandurile. Toti sunt infatuati, "pe sus isi poarta nasul", vor sa para altceva, disimulandu-se pe sine pana in momentul in care nu mai stiu nici ei cine sunt cu adevarat. .Eul liric priveste din afara, cu luciditatea si distantarea omului de geniu aceasta lume artificiala si fatarnica, in care "toti vorbesc si nimeni nu asculta". Ironia romantica specific eminesciana contureaza imaginea unei societati superficiale, lipsite de educatie si pline de grandomanie, ilustrata prin imbinarea locutiunii verbale populare "pe sus isi poarta nasul" cu verbul neologic "disimulandu-si" langa care poetul plaseaza cu sarcasm substantivul "mutra", toate acestea sugerand dispretul rece si taios al eului liric.